Eu si psihologul meu din Brasov

psihoterapie depresie Brasov

Fiecare intelege si percepe intr-un alt mod psihologul sau psihoterapeutul… Eu recunosc, vin dintr-un mediu rural. La noi nu exista cuvantul depresie. Depresia este vazuta ca pe ceva ce exista doar la oras, oamenilor bogati, cei care cauta psihoterapie depresie Brasov.

Am ajuns in mediul urban si mi-am dat seama ca nu tine de om bogat sau om sarac, doar ca in mediul rural vezi mai putin si iti permiti putinul. Aici esti inconjurat de mai mult, mai bine si iti schimbi perceptia despre cat de putin credeam ca vrei sau meriti.

Trecerea brusca de la mediul rural la mediul urban a fost prea mult pentru mine.
Nu am inteles cand am trecut la un nivel in care trebuia sa mergi la pas cu ceilalti si nu sa ramai in urma. Usor de zic, greu de facut.

Convingerile cu care am crescut aici incepeau sa se clatine, gandul ca nu pot rezista aici au inceput sa se adune. Cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, din acest punct de vedere, a fost faptul ca am avut colega de camera in camin, studenta la psihologie. Doamne, cat m-a ajutat.
Am privit de multe ori prin ochii ei lumea si o vedeam invers decat o faceam atunci cand gandeam cum eram invatata.

Traumele trecutului, nivelul, visul, totul era adunat si parca nu stiam cum sa fac loc unor ganduri pozitive si sa cred ca reusesc. Cu mult pozitivism am ajuns sa pot sa cred ca a merge la un psiholog sau psihoteraapeut o sa ma ajute si asa a si fost.

Psihoterapie depresie Brasov, un ajutor nesperat

Am cautat mult psihoterapie depresie Brasov caci spre depresie ma indreptam. Aveam douazeci si un pic de ani, eram in facultate dar simteam ca nu fac destul, simteam ca nu cresc, ca nu reusesc sa ajung la nivelul la care voiam eu.

Nu mai aveam rabdare cu mine, cu cei din jur, ganduri negre, negative ma inundau.
Am ascultat si am ajuns intr-un cabinet dragut, unde m-a intampinat o doamna draguta, semana enorm cu bunica mea.

Cand am intalnit-o, am simtit o usurare, a fost ca si cum ii povestesc chiar bunicii prin ce trec, ce imi doresc, cat am suferit si ea nu a stiut vreodata.

Adevarul este ca nici pana in ziua de astazi, ea nu stie cat m-am luptat si cum am transformat despresia cu care luptam intr-o dezvoltate personala.

Am inceput sa privesc lucrurile si din alta perspectiva, am invatat ca cu siguranta exista probleme mai mari decat ale mele si ar trebui, sa fiu recunoascatoare pentru ceea ce am si unde am ajuns.

Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o de la psihoterapeutul meu : mereu ai de invatat de la viata, ramai deschis si usile ti se vor deschide !