Eu nu degeaba am nasul mare. Daca au fost ani in care am crezut ca e un defect si am fost complexata de acest lucru, cu timpul am inceput sa ma bucur de avantajul unui miros fin. Puteam sa ghicesc ce gateste aproape fiecare gospogina din bloc dupa mirosurile si aromele care evadau din bucatariile blocului in care locuiam.
1. Arome de prajituri
Stiti mirosul acela de esenta de vanilie care se simte cand treci prin dreptul unui laborator de cofetarie? Este inconfundabil. Vanilie, rom, nucsoara, cafea, lamaie, portocala, migdale si alte arome de prajituri care nu imi trec acum prin minte, toate sunt recunoscute de la o posta de nasul meu. In funcie de aromele folosite pot ghici un desert fara sa il vad sau sa il gust.
2. Mirosul dulciurilor turcesti
Baclava, sarailie, cataif si alte preparate care au la baza foietajul subtire, nuca si mierea din belsug le pot adulmeca mai ceva ca un urs. Sunt capabila sa mananc o tava intreaga de baclava si sa mai gasesc loc si pentru cateva bucati de sarailie.
Daca ma intrebi pe mine, sultanii stiau ei ce stiau despre finetea si gustul sublim al deserturilor. Lasand deoparte partile rele din istorie, ocupatia turceasca ne-a imbogatit mesele cu preparate si deserturi turcesti care si-au castigat un loc in bucataria „traditionala” romaneasca.
3. Mirosul de sapun solid
Cine a copilarit in comunism sa ridice mana sus. Va mai aduceti aminte ca mamele noastre puneau sapun solid printre haine ca acestea sa aibe miros frumos? Perlanul (cred ca era unicul detergent) mirosea a lesie iar de balsam noi inca nu auzisem.
Astazi avem sapunuri si detergenti de uz casnic, de uz industrial, pentru covoare, pentru perdele, pentru lana, pentru orice. Eu recunosc in continaure mirosul de sapun solid cu care am crescut.
4. Aroma lumanarilor
Daca tot am vorbit mai sus de comunism, zic sa ramanem in aceeasi stare emotionala. Curentul electric si apa calda faceau parte din cateoria lucrurilor pe care le primeam cu portia.
Nici nu imi mai aduc aminte cate teme au fost facute la lumina lumanarilor, cate povesti s-au citit la lumina lor sau cate piese de teatru s-au derulat in umbra lor slaba si suava. Imi aduc aminte insa de mirosul de parafina, un miros dulceag si greu care mie imi aduce aminte de copilarie.
Poate de aceea inca continui sa cumpar de la un producator de lumanari manuale tot felul de forme si arome cu care imi creez colturi zen.
5. Mirosul de paine calda
De departe, este mirosul meu preferat. Desi am trecut de prima tinerete, 🙂 mirosul painii proaspat scoase din cuptor ma vrajeste. Nu exista parfum, aroma sau miros mai frumos. Nu exista sunet mai placut decat cel pe care il scoate coaja painii atunci cand o rupi.
Daca v-ati asteptat sa vorbesc despre ceapa sau usturoi, sper ca v-am surprins placut.
